Oamenii de ştiinţă au studiat felul în care plângeau 60 de bebeluşi sănătoşi, născuţi în familii vorbitoare de limbă franceză sau germană. Astfel, plânsetul bebeluşilor francezi are o tonalitate ascendenta, iar cel al bebeluşilor germani, o tonalitate descendenta.
Autorii studiului consideră că bebeluşii încearcă, probabil, în acest fel să creeze o legătură cu mamele lor, prin imitarea tonalităţii vocilor acestora.
Acest studiu sugerează că, în perioada intrauterină, copiii sunt influenţaţi de sunetele ambientale şi de primele voci pe care le aud, deci dezvoltarea limbajului uman incepe încă din uter şi primele plânsete ale copilului sunt in realitate cele dintâi încercări ale lui de a comunica.
